Din iniţiativa Societăţii culturale Ţara Almăjului din Timişoara a fost reeditată “Monografia comunei Pătaş” realizată la 1910 de preotul paroh al respectivei comune, Vasile Popovici. La vremea ei, monografia a fost considerată de Institutul social Banat- Crişana ca lucrare model pentru mediul rural, adresîndu-se îndemnul către intelectualii satelor, învăţători şi preoţi, de a urma exemplul lui Vasile Popovici. Pentru curiozitatea cititorului, voi încerca să urmăresc succint elementele care mie mi se par mai interesante, adesea spectaculoase, chiar şi acum , la aproape un secol de la scrierea ei. Referindu-se la şcoala din Pătaş, care după matricolele bisericeşti ar fi fost în funcţiune încă la anul 1790, dar atestată documentar doar de la anul 1830, Vasile Popovici scrie că “zidirea şcolii s-a făcut pe timpul graniţei militare cu caracter de şcoală naţională. Limba de propunere în şcoală a fost limba română, având 4 clase. Pruncii se înscriau în şcoală la 8 ani.(…) După ridicarea ( desfiinţarea n.m.) graniţei ( 1872 ) şcoala este luată sub îngrijirea Consistoriului diecezan din Caransebeş, până la anul 1890, când autorităţile politice ( austro-ungare n.m.) fără voinţa poporului , luând şcola sub îngrijirea lor , acesta este tratată ca şcoală comunală până în zilele noastre, pierzând din infuenţa sa tot mai mult şi biserica, respectiv confesiunea, ca şi consiliul şcolar şi impunându-se inspectoratul regesc , limba română abia mai este tolerată în citit şi scris.Soarta acestei şcoli ca şi peste tot soarta poporului român de aici este destul de jalnică, căci până pe la anii 1850 stând poporul sub ierarhia bisericească sârbească de la Vârşeţ i se impun şcolii nu numai slovele greoaie chirilice ci şi spiritul limbii slavone şi dacă a fost un respiriu de reculegere, acesta cu drept se poate zice că a existat de la anul 1980 până la anul 1890. Restrângându-se dreptul limbii materne tot mai mult , în acelaşi raport se întuneca şi conştiinţa sărmanilor elevi şi chiar iubirea de carte scădea”. Atrag atenţia cititorului că aceste cuvinte au fost scrise de preotul român în vremea celebrelor Lex Aponiy din vremea dualismului austro-ungar. Autorul monografiei fixează pentru urmaşi trăsăturile pătăşenilor spunând că>>> >>>